MERSUL PE JOS LA ROMÂNI
Românii merg pe stradă la fel cum merg cu mașinile: prost. Nu există bulevard, stradă ori alee unde să nu te ciocnești măcar de un specimen derutat, predestinat să-ți taie calea și, eventual, să se și ia la harță cu tine. În primul rând, românii nu au logica sensului de mers, destul de simplu, de altfel: te duci pe dreapta, te întorci pe stânga. Subtilități precum oprirea pe margine, menținerea extremităților în jurul propriei persoane ori păstrarea privirii în lungul drumului constituie, în viziunea autorului, deja deziderate de neatins. În consecință, străzile României se aseamănă unui furnicar isteric, în cadrul căruia oamenii joacă rolul unor popice mobile, iar bilele se recunosc fie prin forța inerției, fie prin absența instinctului de conservare. Deoarece o regularizare a traficului pietonal românesc reprezintă un obiectiv distant, ar fi necesară cel puțin o clasificare minimală a specimenelor ce se preumblă prin el: 1. Grăbitul dezorientat: asemenea geamănului său din trafic, se zorește undeva, ideatic, dar
